Ultim

Eu , cu ultima poză.

Apa a ras cu noi înceRT sau

în cer sau încet sau incert.

Sa vedem cine sta mai mult in picioare.

Tu alergand prin sinapse

Cu descarcari scurte de neurotransmitatori incinsi..sau

Amintirea ta sarata si moale ca

Marea.

Cate n-am sa-ti pun , si cate am sa-ti spun. Ca oamenii se schimba ? Crezi ..

Hai sa-ti zic o gluma pe care am auzit-o :

-Ai promis că te vei lăsa de poze şi vei deveni un alt om!
- Aşa am şi făcut. Numai că şi omului acela îi place să-si faca poze..

E ca si cu tigarile , stii tu ? Da , nu fumez dar e la fel.

Cand le ai e ok , cand nu..

Cand tu

Cand noi si restul.

De poză.

Nu am ce sa-ti zic concret decat ca e un fel de off switch.

Undeva pe drum s-a pierdut ceva , nu stiu sigur ce.

Ma mai duc odata pe acolo , sa-ti strang in brate-nchipuirea

amorfa,calma,si mult prea colorata.

Nu ma pierd pe drum stai linistita toate liniile aduc inapoi intr-un final spre origine,

Punct.

Ah si sa nu uit , ce frumos rimeaza poză cu doză.. nu ?
Asculta-ma si n-o sa-ti para rau...

EX - ces

Inca Mai , inca mai e Mai.

Si ceata dulce si laptoasa curge peste tot ce am lasat in urma cat am fost plecat(i).

22:00\1ml.Marti seara podeaua se prefacea in stanci la gandul ca maine plec(am)/ IM

7:12 Miercuri dimineata trenul isi intinde linia mare catre alba, sau alba catre mare ?!

Vremea incearca sa zambeasca,ca si aerul rece.Grimasa.

Plimbari , retardare si fuga printre picaturi de mare.. Frigul , ploaia se blend-uiau cu starea noastra.Fuga pe faleza ... run for y’r fkin’ life.

Inapoi (L)aCasa temporara.

Karmacoma~

1 Mai (mult) ca ieri. Amfe licitat vremea, deja zambea cu totul in noi. Peste Vama plutea je ne sais quoi-ul similar cu seara ce urma sa se scurga. Lumina se derula in franjuri ondulate de-alungul aerului.

Marea Malului era la fel …

Cum ne asteptam sa fie ,si apusul isi rasfira ultimele raze prin ochii nostrii gri.

Karmacoma extended~

2 Mai (mult) ca 1. 0,6g rade pentru noaptea liniilor continuu incrucisate.

Black-out/in'~

*** Cum e ? Asta-i intrebarea pe care o arunc in mod repetat spre mine. Dulce ? Nu , e chiar sarat... Moale ? Nu , chiar zgarie ... Aliniat ? Nu, e chiar dezordonat.

Si atunci ? Atunci cand ce se-ntampla cum ? Cand formele-si pierd esenta si se dezbraca de sens (~ “Stefan Augustin Doinas – Poteca” ~)

Cum e sa mori la peste 100m. gRade si gheata odata cu tine***

Cineva te striga in spate si nu poti sa te uiti sa-l vezi..

In definitiv am fost doar eu deParte A cealalta..

1 Mai mult decat mine.

Povestea in poze e aici...(Click!)

(While down below in the Hole)