"Răsfoind" virtual kb de fisere .doc din ale mele tinereţi zbuciumate , iată ca dau de o intâmplare recenta racontată "under the influence". Iniţial am considerat textul personal si aberant prin ideile (unele kistch) adoptate refuzand cu vehementa postarea lui. Etapa de negare a trecut si cu ceva teama dau copy-paste-ul. Enjoy
(scuzati poza cocalară)
Nu stiu cum sa incep de data asta, decat dând click pe “centered” , asta ar trebui sa spuna totul.
Astazi e un termen ridicol , dar pour l’amour de l’arte astazi am incercat lumea exact ca oglinda unui lac , cu varful piciorului , delicat si rece.
Paralela inexistenta duce la un “Kung Fu Panda” si un semi-final in care Panda-ul grasuţ deschide scroll-ul si observa ca nu e nimic scris in el, dar isi vede in acelasi timp fata reflectată in pergamentul lucios.
Nu exista mituri legate de LSD ,dar nu exista nici unul , nu e nici o vraja sau varf de pleoapa , nu e nici o mana a demiurg sau o raza de lumina dintre nori. E doar o realitate mult prea evidenta, este doar o viata ce trece prin fata noastra fara sa o atingem, de prea multe ori in graba. Nu sunt alte lumi , e doar asta, si noi ÎN ea; asa aş putea sa insir tone replici re/folosite sau unele poate chiar originale cu specific hippie.
FlashBack-ul aduce generatia Flower Power si toate lucrurile pentru care se milita: dragoste , pace , solidaritate , intelegere intre oameni si multe alte idealuri inălţătoare. Dar toate par puerile in comparatie cu lumea de azi cu noii tineri, reformati, militand pentru o cariera reusita , bussines-uri , glam si de multe ori un prost gust inţepator.Intorci pagina ..
“Imi desfac parul , asa pot sa simt aerul. Undele si tempo-urile surde ce aluneca pe mine definindu-ma ca om , obstacol in calea vantului. Simt ca atata timp cat (el) aluneca pe mine eu exist , poate si cu dare de seama , fizic.”
Trist , trişti , auzim peste tot , strazi ce scurg oameni tristi. Mina fiecaruia denota firea. Incruntarea este invariabila iar privirea fixa desemneaza telul urmator. Iar dupa el , urmatorul, si tot asa. Lume trista , oameni trişti…
Astazi daca ai trecut pe langa fantana din parcul Unirii sigur m-ai vazut. Eram ăla care se uita la apa, eram ăla care trecea pe sub fantana si se uda, eram ăla care nu facea nimic nou, dar ii placea ... sa fie , acolo. Si de ce nu poate eram ăla care te-ar fi luat in brate daca i-ai fi cerut fara sa-i pese cine esti si cu atat mai mult ce vrei.
Am revazut finaluri de filme ,carti si poezii , odata cu soarele ce picura deasupra-n jos. Le-am retrait gusturile si mirosul , le-am adunat in mine ca pe-o puzderie de mingii pastelate. Am simtit copilul ce-a fost si l-am lasat sa se arunce cu bratele-n vant. El a inceput sa sape printre culori , cu totul scufundat in amintiri bombate si rotunde. Nu am mai vazut nimic si m-am lasat cu ochii moi ,asteptând. Am auzit cum tremura si cum plangea , am auzit mingiile cum pocneau una dupa alta intr-un murmur surd. Am ametit si am cazut, impedicat fiind de copilul ce-şi gasise drum in sus. Nu am apucat sa-i spun nimic fiindca a pocnit si el la randul sau in palete rogvaiv delicat asortate pe mine.
Nu cauta viata in natura sau in oras, ea nu se ascunde izolata , departe de atingerea ta. Viata pulseaza pe langa tine , si in tine , se manifesta in frecvente de undă. Din care percep doar , o franjă. E vie si traieste prin tine.
De mult nu mai canta , de mult nu se mai joaca , de la o vreme incoace ţipa si se framanta.
Nu exista mituri legate de dietilamina acidului lysergic , exista doar realitatea din jurul nostru pe care uitam sa o privim, si care la randul ei tipa catre noi gata sa ne imbratiseze daca la randul nostru o imbratisam. Natura ? E vie , ca si noi…
