[…] –Ascult !
-Două picături de ochi în limpezimea neființei. M-am privit întâi pe mine apoi cele din jur.
- Privindu-te ... Ai gasit un suflet pesemne , sau poate vreun surogat ?
- Un colaj întâmplător de ecouri nesfârșite.
- Ale?
- Tuturor ce m-au atins.
- Și înainte ? Înainte de toate, cum..
- Mut ! Aidoma unui mim, glasu-mi era liniștea. Cu Indiferența și Ignoranța drept companie, așteptând Timpul să-mi roadă temeliile.
- Demn ?
- Asemenea unui copac stând drept în timp ce e tăiat. Veșnic aspirând la înălțimi.
- Scânteia, scopul , rostul... ?
- Cuvintele aruncate pe mine de către un oricare.
- Profan ?
- Aș zice. Un Socrate in tricou, cu parul scurt, o anexă a decadenței ce se zbate neputincioasă la granița înțelepciunii cu păcatul; pe lângă care oamenii trec acoperindu-și ochii, urechile, gura, ba chiar strângând pumnii...
Cu voce tare, citind “Nihil sine Deo”-ul măzgălit în grabă cu un marker roșu, am întrebat:
- Cuvintele ?
Frigul sosi ca un murmur, vorbele lui plesnind în sute de cioburi anagramate. Răceala se așternu cu al său luciu pe colajul simbolistic, ștergându-l ușor cu limpezimea scopului, a menirii sale.
Eu eram eu, el era zidu’(L)
***
Am ascultat azi noapte, pitit într-un ungher tainic, șoaptele a două gânduri. Urzeau un plan sinistru cu amăgiri si semne de mult uitate.
Se făcea ca fiecare avea să apuce o clipă cât mai strâns, și nu-i vor mai da drumul. Au spus că atunci când le voi auzi planul, vor fi inceput demult ritualul ocult. Apoi am auzit un zbierăt, din străfundul ochilor verzi , iar gândurile cu ură pășiră in spate. În cadrul strâmt delimitat de ele, am asistat la schingiuirea clipei. Se prefacu din cerc in oval, iar din oval în dungă nesfarșită.
Două gânduri ce fugeau unul de altul, fiecare cu bucata lui din mine..
***
Cu oroare, am surprins cancerul ce se zbătea să se înrădăcineze in mine. Un soi de resemnare tacită, cu nuanțe morbide, inăbușită deseori de muzică.
Gândul îmi zboara la un cosmonaut, pe o stație orbitală, la mii de kilometrii de casă. Din ce in ce mai des, fixat in chingi, își pentrece orele pâna la epuizare, antrenându-se.
Credință și scăderea ratei de atrofiere, a țesutului...
***
Mărturisesc un umil “Așa e !” spuselor lui Heidigger: “[…] originali sunt doar idioții”. Artistul, omul de știință, sacerdotul, toți sunt inspirați de către divinitate si creațiile ei. Newton reprezintă exemplul , mărul stă drept dovadă.
O simplificare extremă a problemei duce la termenii “favor/grație divină”, meriți deci primești. Transparent ca aerul, de necuprins ca vântul. Sau mai bine gravitația…
***
Spovedanie așternută pe o foaie.
Gânduri adresate oglinzii, cu al său luciu unduios, veșnic mișcător.
Unul și același lucru; cine-I duhovnicul ?
***
Ca într-o clasa galagioasa, în mine rasuna țipetele copiilor. Fiecare, orientat catre ceilalti intr-o cearta continua.Îmi lipseste coeziunea , liant-ul ce m-ar transforma intr-o celula sociala optimă cu toate vocile din mine răsunând laolaltă.
Rezonând cu muzica din jurul lor...
Asculta mai multe audio Muzica
