Înainte savuram oameni ca pe niște cărți.Tot înainte , tot oameni dar ca pe un joc.
Până acum ceva timp abuzam in mod rațional de prezența lor răstălmăcită in trăiri savuroase.
Odata cu timpul și uitarea, se manifestă o oarecare instinctualizare.
Și ?
*
În spiritul arhicunoscutei maxime "sensul vieții este să-i dai un sens",propovăduiesc acum moartea varietății constructive și/sau paradoxal apariția varietății bolnăvicioase cu iz de bazar.
Ba că e laic , ba că e prea kitsch, treaba cu sensu' e că sunt mulți ce dau naștere, agitând string-urile, unor concepte total depravate, incolore și insipide
.Să luăm exemplul unui atlas, intitulat "Sensuri posibile". Paginile sale sporesc în fiecare clipă, cu fiecare desprindere din planul fizic, cu fiecare deces , cu fiecare dosar incheiat și ștampilat "Sens Conferit de utilizatorul nr. 54007".
Sensul vietii a devenit monoton
*
Mersul pe strada purtând ochelarii de soare, sau statul in metrou langa uși.
Privitul in oglinda formata de fundalul negru al tunelului si reflexia luminii.
Privești in gol pe geam; de fapt îi privești pe ei.
Fiecare linie imaginară desenată are un contraobservator la capătul ei.
Ce vezi , te vede.
Oare își dă seama străinul cu ochelari, ca ochii sunt focalizați pe irisul lui ascuns in spatele lentilei semi-opace.
Grimasa pe care tocmai o descoperă.
Fiorii de pe șira spinării.
*
Rămân fidel puzzle-ului.
Semnelor ce ne inconjoară.
Exceselor.
Conștient ca doar prin zdrobirea sinelui..
Continuam sa respirăm fără să știm exact de ce, și mai ales pentru cine.
Refugiul temporar.
*
La folie raisonnante
O psihopatie latentă gata să rabufnească prin crăpăturile mult prea largi ale unei conștiințe continuu asaltate de către societate.
Simțurile se ascut, descărcari sinaptice generează valuri de căldură intensă la nivelul abdomenului, respirația se adâncește, rațiunea lăsând loc unui sistem simplificat dar specializat în deservirea intereselor; o profundă ură direcționată către vârful lanțului trofic...
O conștiință subjugată de pesimism, generând finaluri absurde odată cu viziuni întortocheate legate de timp, relativism și cuantică.
Ansamblul este de o transparență lucidă, manifestările programate atent, evoluția generând o bifurcație: Un sociopat nietzschenian sau o formă superioară de conștiință gata să contrabalanseze superego-uri ce țintesc cu privirea crudă însăși cauza.
Societatea.
Asculta mai multe audio Muzica
