marți, iulie 29, 2008

Fragment

“ ‘n I could hear ‘em scream : No more , no f***ing more”.


Asta se intamplase mai devreme , de vreme ce eram sigur ca nimic nu ma atinge in clipa aceea. Ma gandeam ca o sa zica ceva de genu' : dar fereastra imi face cu ochiul. Râde ca e dimineată , dar stiu sigur ca e trecut de 00:24 PM. Ridic mana si prind in treacat un gand. Il trag lacom spre mine si-l desfac , sămânţa de soapta. Sigur era al meu , la fel ca si ce gaseam pe dupa ferestre. Lumea ?

Curentul continuu si apa ce tremura sub perna nu erau nimic altceva decat nimic. Inchipuiri gratuite , ce nu aduceau nimic in prim-planul profund ce îmbia la existential , paradoxal , creational. Toate acestea , concentrate intr-o groapa, adâncă ce-i drept. N-am sarit niciodata de pe un bloc deci probabil nu stiu cat de mult se chinuie liftul.De sus , intotdeauna se vede altfel, de jos se vad … radacinile. Practic nu e nimic mai mult decat un turn de fildes, vechiul cliseu acum cristalizat in vorbe si fraze.

Vroiam sa nu continui , sa nu fac salturi repetate ca in final sa apara o anume coerenţă. Coerenta ce lipseste in continuitatea experientei. Mereu pas cu pas trebuie sa “backtrack”-uiesti primul .. dupa care pauza pauza , pas iar.

Odata cu perseverarea o anumita perversitate se iveste ca un mic munte al lui Sisif. Masochistul ar spune ca e normal , circarul ar zice ca e placut , neuronii insa ar tipa gol. Daca stau sa ma gandesc bine nu gol , ci ascutit. Mai degraba ca un tiuit permanent care zgarie aerul.

Deja a inceput , ciudat , ieri a fost la bland. Trebuia sa apuc sa-ti zic ca m-am gandit si la tine , la varful de pantof , la floarea de pe ochi. Si , ah sa nu uit ..

Ba da , am uitat dar sigur era legat de franghia aia de urzici. Si nu faptul ca te-ar deshidrata , ci mai degraba ca s-ar rupe. Ai stins lumina ? Ah , deci ea…

Nu-i nimic, inca mai pot sa-ti spun. Mi s-a facut dor brusc.. si de mine ce a mai zis ?

Poftim ? Agrafe de sentimetalizate ? Mentalizate ? Scuze , nu te mai aud .. dar te rog taci lasa-ma sa-ti zic.

Uite, vroiam sa-ti zic ce-mi soptesc clipele pe la ureche , de fapt imi spun#$&au c(A&@$ , AH23$@ …

[…]

Nu ma mai auzi, nu-i nimic. Oricum mi se pare ciudat, eu imi zic chiar acum ceva si nu inteleg. E in alta limba si eu nu ma cunosc.Ce-nseamna neuron ?

“ ‘n I could hear ‘em scream : No more , no f***ing more.”

'n all I kept thinking was , damn I'm too wasted to think






The Postal Service - This place is a prison
Asculta mai multe audio Muzica »

marți, iulie 22, 2008

Ţărm


Levitand amorf, deodata soarele se facu’ mare. Cat de mare te intrebi ? Mare , pur si simplu. Si nu pentru ca ar fi vrut cineva , ci pentru ca trebuia sa fie mare , deci greu , ca marea sa-i aline caderea lunecoasa din franjurile pixelate ale cerului. In timp ce-l privea, regasi cu drag in caldura arzândă, o oaza de liniste si claritate, “Nu mai e mult si s-a sfarsit” sufla-n gol cateva cuvinte. “S-a sfarsit cu visele si cochiliile de ganduri moi”.

As friends turn into snakes , cu nisip in palma te intrebi pe cine sa intrebi si de cine sa fii intrebat. Pe cine sa crezi si in cine sa te-ncrezi ? In ce altceva decat in ochii tai impovaraţi si in umarul tau cel obosit. Si doar atat ? Atata sa fie tot ce merita ? In mod cert , nu. Mai e si restul stelelor de sub pietre.

As days get colder, te intrebi de ce nu-i cald , de ce tremuri sunete vechi si ovale.

As I listen to the song, te caut in adancuri de nisip patate , in scoici de mult uscate, in ghicitori de colivii, si mai ales in palma mea ridata.

Apa sfaraia sub apasarea soarelui mult prea mare. Aburul inceţosa ochii privitorului pana cand tot ce se mai vedea , era dara serpuitoare a orizontului inselator.

Stau si astept sa te mai prind cu ochii odata , in labirintul asta numit lume, cu tine ce esti fara de poate , firul Ariadnei in noapte...




Gianna Nannini - Meravigliosa Creatura
Asculta mai multe audio Muzica »

marți, iulie 01, 2008

Valenţă


Pe cand ea nu dormea,

Pe cand ceasul statea-n loc,

Pe cand ochii tineau loc de strigate,

Atunci.

Si desi nu stii,

Si desi nu mai stiam

Si desi oniricul sosea la mana a doua

Si desi mana a doua era coltul noptii

Atunci

De ce tremuri tu in gand si soapta?

Nu vezi ca toti luam

Cate 2 stele-n maini si fugim in acelasi cerc.

De ce-mi plutesti deasupra ta

Cand nu am maini destule sa te prind

Cand lumea se-ngusteaza si o degust

Cand varful de acum e mult

Cand imi asez mainile usor si simt

Cum intrii despicand carnea,

Atunci

Apasa cat mai tare.

Pe cand ea era langa mine

Pe cand noaptea se pierduse in ore

Pe cand te vedeam ca pe un tipat

Pe cand visele trebuiau sa-si faca loc in noi

Pe cand tremuram sub apasarea ascutita

Pe cand lumea plutea peste noi invelindu-ne

Pe cand tot se mutila sub privirea-ti straina

Atunci

Zaceam intins cu ochii ficşi.





The Knife - Marble House
Asculta mai multe audio Muzica »