***
1. Petre Țuțea…
2. la mână, ma frapează ordinea fireasca a lucrurilor, fatalismul și nu în ultimult rând replica ,apropo de rigurozitatea cu care este respectat un program în anumite instituții, cu tenta ironică: “ Nu vezi că aici nimic nu-i întâmplător”
Privesc țesătura de fier si îmî șoptesc “Păi ce... în viață e altfel?”
***
Dansez pe nisipuri mișcătoare în timp ce urlu “ Nimic nu se întâmplă fara motiv în viață”…
De ce mă zbat, pe măsură ce sunt inghițit și sufocat, să-mi demonstrez contrariul ? De ce ne incăpățânăm noi , adica eu. Noii din eu.
***
COLECTIVITATEA. Un termen prea „de stânga”. Poate un “la bine si la rău” s-ar potrivii mai bine. Aud cum mi se spune ca “ la bine toți roiesc în jurul tău… răul îi pune pe fugă “. Ca și cum fuga nu ți-ar dezvolta filamentele contractile.
Poate unii o merită, dar cum ramane cu cei din jur, cei rămași … părtași la suferință. Lecția?
Conștientizarea faptului că fiecare acțiune își rasfrânge ecoul pe infinit mai multe planuri decât credem luând o forma exclusiv pozitivă sau negativă, lipsind nuanțele de gri. Variabila in ecuație este reprezentată de “capacitatea empatică” , un deltaX.
Similar “pisicii” (bici cu insertii de plumb la capete) … pe masura ce se infige pofticioasă in carne , trasând linii adânci mustind a disperare si regret.
Durerea lor. Durerea ta.
A voastra, dar mai mult a ta. Colectivitatea
***
Se repetă! Ca pisica ce dă târcoale... Întind mâna sa o mângai si ea se gudură miorlăind. Fericire sinceră.
Am auzit ca unu de lângă i-a ars mustățile cu un spray și o brichetă. Bietul animal !?
***
Cu oroare , am surprins cancerul ce se zbătea să se înrădăcineze în mine. Un soi de resemnare tăcută, cu nuanțe morbide, inăbușită deseori de muzică, literatură și șah.
Gândul imi zboara la un cosmonaut, intr-o statie orbitală aflată la mii de kilometrii de casă. Din ce în ce mai des , fixat in chingi, își petreceo orele până la epuizare, antrenându-se.
Credință și scăderea ratei de atrofiere a filamentelor contractile...
***
- Și dacă in definitiv n-ar fi așa ?
Poate greșesc in mod absolut în încercarea de a-mi explica scopul. Ce sinistru !
- Mai degraba Sisific..
Asculta mai multe audio Muzica
2 comentarii:
Personal privind, da, exista un scop pentru orice, valenta pozitiva sau negativa, i agree. Insa ma repet, personal privind ma simt unica persoana in stare sa decida care anume e scopul acela pentru mine. In functie de cum ingurgitez variabila dependenta( si aici am incredere in inteligenta ta pentru a intelege la ce ma refer) si in functie de unde plasez totul in fiinta mea rezulta alegerea scopului. E al meu si il declar fara echivoc cel mai propice mie. Sec poate dar, da, nu se rezuma la scopul in sine ci la procesul de selectare al acestuia! Gandeste-te la asta, iti poate fi util, sau nu! Decizia iti apartine in totalitate!
Pace!
Cateodata mi-e dor de zambetul ala cat se poate de sincer, pe care-l afisa acel copil.
Imi aduc aminte cu durere in suflet cum totul s-a intamplat si din vina mea si sincer imi cer scuze.
Daca mi-ai permite, as avea multe de spus, dar cred ca nu mai are nici un rost sa incerc.
Trimiteți un comentariu