Cu eticheta la "glesnă"

Aș fi vrut să consider adunătura de idei drept o dovada pură de eclectism. Ba mai mult am sperat ca pe undeva prin spatele multiplelor valențe să apara glorios, cu un halou roșu palid, salvarea. Din ea oricum ar fi coborând insăși Pandora. Dar vai, ironie, Speranța te face de multe ori un hamster disperat, înghițind metru dupa metru în goana lui nebunească petrecută in roată. Roată care înmulțită cu patru, plus una de rezervă, asigură mobilitatea Salvării.

Hatcha & Benga - 10 tons heavy
Asculta mai multe audio electronica

Părăsesc orizontala, scutur praful si ma cocoț pe o ladă de roșii. Cu ochii dați peste cap și pleoape semideschise încep să predic, mai mult de dorul tău decât din convingerea salvation-ului meu.

Încep cu o asociere banală sau forțată cum deseori mi s-a reproșat, și anume cu țiuitul strident ce pare a veni de peste tot, perforând timpanul și a sa membrană sensibilă. Ușa vagonului deschisă și sunetul se condiționau reciproc, iar undeva in complexele mecanisme ale creierului ,odinioara supus unor antrenamente înviorătoare, răsuna un avertisment similar pantrunzând în colțurile obscure ale unui fost Forrest Gump, fosforescent. Renunț la tentativa de a mă transpune într-o simpla melodie și mă îndrept către ușa cu pricina, ce zaceă blocată in poziția deschis. Schimb pe manual presând un buton negru și descarc energie calorică într-un efort, nu fără succes de a închide ușa, care parca de comun acord glisează lent inchizandu-se aproape etanș. Nemilos, țiuitul continua lamurindu-mă că tentativa mea tocmai a eșuat.

***

Sunt absolut sigur că oglinzile poartă vina și că intr-un anume punct am avut de ales între a mă privi in oglindă, sau a mă privi în ceilalți. Nu-mi aduc aminte nici de parametrul timp nici de motivele mele dar știu că am preferat să-mi întind ființa de-alungul suprafeței sticloase sperând că răceala ei ma va purta către sferele obiective ale iubirii de sine. Zis și făcut, contemplația translucida a chipului meu morbid s-a prefăcut de-a-lungul anilor, într-un cancer inrădăcinat timpuriu.Într-un ac ce s(-a petrecut) de furie necontrolată, am lovit cu mâinile goale reflexia ce ma privea la rândul ei cu aceeași ură mocnită. Și cum o lovitură niciodata nu-i de ajuns, am repetat cu o consecvență secată de ambiție, primul gest. Îmi inchipui o flacară purtată în mijlocul frustrărilor de același vânt ce le-a uscat

...până când, victima a pânzei abil întinse de un țesător cu o cruce pe spate, am cazut pradă, învelit fiind într-un cocon al amintirilor.

***

Am constatat cu o oarecare indoială ca dacă “darurile alese” ,cum sunt considerate de mulți, ale inteligenței și comunicării m-au făcut o lighioană hămesită,lovindu-i pe cei din jur și mușcând propria-i carne pentru a-și potoli foamea. La fel de bine aș putea să-mi amputez simțirea, surzind rațiunea, privat de arme fără indoială aș limita aria de efect a răului provocat, și de ce nu, voi deveni un om bun.

Dar prost. Un preț echitabil la urma urmei. Uneori mă întreb daca am fost just in presupunerea mea. Păcat că nu mai aud.

Morfina - Nord
Asculta mai multe audio hip-hop

***

Rasfoiesc câțiva kilobytes ale ultimelor luni, singurii martori binari ce-mi atestă existența pe un plan superior. Idei pe jumatate consumate, cioturi de trăiri ce nicicum nu pot rivaliza cu profunzimea mai marilor spre care, odinioară năzuiam.

***

Concepte de mult uitate, ce azi sunt părți constituente ale fizicii cuantice. Zeno. Miscarea constituita din o infinitate de translații de la fostul punct B ce acum este A către actualul B ce urmeaza să devina A.

Clipe ce se desfășoară asemenea unui curcubeu de jucarie în spirale multicolore. Mii de cadre ale unui film ce se desfașoară in fiecare secundă așteaptând deciziile unei minți inconștiente prinsă în jocul bine/rău. Entități impregnate de nuanțe angelice sau demonice ce înclină, la fiecare alegere, talerele unei balanțe. O mișcare browniană, tumult stârnit de freamătul alegerilor,o finalitate subită cristalizand-se intr-o sculptură radiantă sau un trup contorsionat.

***

Cateodată suntem într-o cursa a constientizării cat mai multor aspecte ale realității. Devenim mai puternici stapânind și înțelegand principiile ce ne înconjoară ( asta pană când hotărăsc sa fug de ele) ca apoi sa concentrăm atrocitatea scăpării lor din frâu in câteva cuvinte cu sens comun și invariabil : Noroc, sansă, etc.

Sau eu am pus foaia invers cand noi am citit-o.

***

Sugestionându-ne deseori că este bine, incât the next thing you know fac bine la bordul unui tanc în timp ce copii stau bine întinși în calea șenilelor știind ca de fapt, trucul este credința că totul este bine.

***

Deseori, rămășițele fetide ale conștiintei imi lasă vederi pe verandă. Scurte introspecții ce aduc la iveală antropoide scufundate într-o latrină cotidiană cu influențe cyberpunk. Camuflează sistemul electronic , terminațiile lui intra-auriculare alimentând constant cu percuții, sample-uri repetitive, ritmuri in contratimp un brainwash completat de o secvențializare bruta a filtrului rațional, generând personalități robot la fel de reci și simple. Muzica.O lume tehnologizată, plină de substitute electronice de natura sa pervertească minți slab inzestrate. Un player.

Nu sfere, ci tetraedre vechi imi șoptesc...

Cu fiecare patură ce-l învelește, monstrul dezvăluie tacit o forma nouă,mult mai hidoasă.

Un mulaj al unui dentist, distras de scrâșnitul dinților pacientului.El însuși.

Mâna sapă o cărare adâncă de-alungul feței , brăzdând grimasa împietrită. Cu privirea ațintită-n tavan, zbierăt surd, șopteste în gând juraminte, urzind planuri ce odata cu harmalaia agitația diminetii se vor imbrăca văzându-și de drum..

Dar acum este înca noapte, si ființa firavă ce zace în colțul fagurelui, nu-i dă pace. Își face simțită prezența imprimând in constiință simboluri obscure, degete contorsionate în unghiuri drepte, statui din granitul mainilor, aducand cu sine semnificatii ascunse făra sa dezvaluie a cui voință împlinesc.

Undeva la frontiera bine delimitată de o densitate aparentă a materiei, cu o mâna streașină la ochi, distinge doua planuri fiecare cu subplanurile sale ce la randul lor își asociază în mod liber dimensiuni și acoliți. Pe de-o parte avem Binele, bandajat sprijinindu-se ințepat in carje, cu barba crescuta, iar vis-a-vis fratele său geamăn la volanului unui dreamcar. Cu geamul deschis îi zâmbește explicându-i că "vezi tu , în general nu-i ca-n particular;binele cand e general dă nastere unui rău in particular, iar heh! viceversa cu răul general dând nastere binelui in particular..

Hai urcă, ne-așteaptă cineva"

În plan diurn îmi spun că cea mai bună opțiune este să-mi iau câmpii dar constat contrariat că ai mei câmpi sunt niște munți iar, puțin mai jos pe panta disperării, aflu că nici eu nu-s subsemnatul Mohamed.

Aforic & Abiotic - Sunt Singur
Asculta mai multe audio hip-hop