Ţărm

Levitand amorf, deodata soarele se facu’ mare. Cat de mare te intrebi ? Mare , pur si simplu. Si nu pentru ca ar fi vrut cineva , ci pentru ca trebuia sa fie mare , deci greu , ca marea sa-i aline caderea lunecoasa din franjurile pixelate ale cerului. In timp ce-l privea, regasi cu drag in caldura arzândă, o oaza de liniste si claritate, “Nu mai e mult si s-a sfarsit” sufla-n gol cateva cuvinte. “S-a sfarsit cu visele si cochiliile de ganduri moi”.

As friends turn into snakes , cu nisip in palma te intrebi pe cine sa intrebi si de cine sa fii intrebat. Pe cine sa crezi si in cine sa te-ncrezi ? In ce altceva decat in ochii tai impovaraţi si in umarul tau cel obosit. Si doar atat ? Atata sa fie tot ce merita ? In mod cert , nu. Mai e si restul stelelor de sub pietre.

As days get colder, te intrebi de ce nu-i cald , de ce tremuri sunete vechi si ovale.

As I listen to the song, te caut in adancuri de nisip patate , in scoici de mult uscate, in ghicitori de colivii, si mai ales in palma mea ridata.

Apa sfaraia sub apasarea soarelui mult prea mare. Aburul inceţosa ochii privitorului pana cand tot ce se mai vedea , era dara serpuitoare a orizontului inselator.

Stau si astept sa te mai prind cu ochii odata , in labirintul asta numit lume, cu tine ce esti fara de poate , firul Ariadnei in noapte...

Gianna Nannini - Meravigliosa Creatura
Asculta mai multe audio Muzica »