Blurred!

Da , se acorda. Bataia ventricului cu fiecare inflexiune a sunetului. Deci era liniste de viaţă nu de moarte. Despuiate, toate inţelesurile , noţiunile , canoanele si dorinţele,zăceau abandonate si întristate.

Cu jumatate de faţă scufundată in perna, si jumatatea cealalta de ochi rasarind. Asa astepta, cu trupul ingheţat, parcă premonitoriu.

Reflexii galben-portocalii se aflau in cadere libera. Pe langa, prin si peste, aroma molatică si zemoasa păta absolut si nediscriminat. In toate acestea , recunostea doar tiuitul slab din urechi si gandul atârnat, de imaginea ei, de Tinkerbell , dement.

Durerea din picior amuţise dar inca pastra, spectral , senzatia acului rece. Forţă câteva ganduri trecătoare dar nu reuşi să se desprindă. Pleoapa tremură o dată; clipa surprinse zborul micuţei Tinkerbell, după care sutele de steluţe ce se agitau in urma bătăii de aripă intunecară irisul.

Dormi!